Luna summit-elor
Luna aprilie a inceput in forta pe plan international. Odata cu gradul ridicat de temperatura din termometru, presedintii celor mai puternice 20 economii ale Lumii au iesit la plimbare, prin Europa. Summit-ul G20, gazduit la Londra (2-3 aprilie 2009) a urmarit analizarea solutiilor si alcatuirea unor declaratii cu privire la impasul financiar in care se regasesc numeroase state ONU. Insa zicala ,,unde-s multi puterea creste” pare a fi completata in contextul G20 de ,,unde-s multi cu putere cresc divergentele” deoarece Franta prin preşedintele Nicolas Sarkozy si Germania prin cancelarul Angela Merkel s-au opus adoptarii unor declaratii cu privire la alocarea de bani publici pentru ajutarea economiei pe principiul restrictionarii sistemului financiar international. In opozitie, Statele Unite si Marea Britanie sustin solutionarea problemelor economice prin reducerea de taxe si cheltuieli publice, care evidentiaza o politica soft intentata de cele doua state fata de politicile taberei adverse.
Plecand de la premisa - politica internationala e pavata cu intentii diplomatice, atmosfera tensionata observata la summit-ul G20 a fost dezamorsata de intalnirea sefilor statelor membre NATO, intr-un cadru mai restrans la summit-ul care celebreaza 60 de ani de la stabilirea Pactului Nord-Atlantic (3-4 aprilie 2009). Gazdele reuniunii NATO au fost Franta si Germania, state in care membrii pactanti au fost primiti nu doar cu ospitalitate, ci si cu numeroase manifestatii anti-NATO. Delegatia romana de la Strasbourg a reprezentat una din ,,victimele” acestor manifestatii fiind nevoita sa decoleze din alt aeroport (Lahr, in Germania) decat cel programat initial. De asemenea, gafa parca scoasa din comediile lui Caragiale, realizata de organizatorii summit-ului prin confundarea numelui presedintelui Romaniei cu cel a premierului, Traian Basescu devenind pentru cateva momente Emil Boc va ramane memorabila. Intrebarea retorica care poate aparea in gandul unor speculanti: oare va fi vreodata Emil Boc un Traian Basescu?
Pe langa aceste elemente care devin ,,deliciul presei”,summit-ul NATO a reprezentat un framework politic fructuos pentru rezolvarea problemelor propuse in agenda Tratatului Nord-Atlantic. Un real succes a fost alegerea premierul danez Anders Fogh Rasmussen ca viitorul secretar general al NATO (1august 2009) prin decizia unanima a membrilor Tratului, incluzand in cadrul sistemului de vot Albania si Croatia devenite state membre cu drepturi depline in 1 aprilie 2009.
Astfel, maratonul intalnirilor dintre sefii statelor din grupul G20 cat si a statelor membre NATO au contribuit la cristalizarea unor pozitii ferme in privinta sustinerii unor solutii viabile crizei financiare si asupra unor probleme care ar putea influenta in mod indirect relatia Uniunea Europeana-Rusia (scutul antiracheta din Cehia si Polonia).
Ana Monica Gavrila
Liber cugetator